Audit independent – o poveste frumoasă

De fiecare dată când argumentăm o afirmație, soluție, teoremă, principiu pentru a da greutate celor exprimate ne folosim de ștampila temporală a momentului inducând senzația că tot ce se petrece în zilele noastre în mod automat este mai bun dintr-un punct de vedere calitativ. Plecând de la această supoziție afirm că auditul de azi e altceva decât auditul de acum o sută de ani. La o simplă analiză observăm că pe lângă tipul axiomatic al afirmației se creează o legătură între ștampila temporală și cea a calității. Produs în 2011 este mai bun decât produs în 1911. Cu siguranță se aplică la avioane dar oare în cazul unui opere literare sau a unei picturi.

Auditul, ca și în cazul operei literare (ca să luam acest exemplu), parcurge aceleași etape: planificare, execuție și prezentare/raportare. Similitudinea este asigurată de inițiatorul operei literare care în cazul nostru este un critic literar. Continuând demonstrația noastră, pe baza aceluiași raționament, ținănd cont că, criticii literari sunt cunoscuți din antichitate, rezultă că auditorul este expresia asemănării unei percepții aplicate domeniului financiar.

Sesizând că la baza activității auditorului și criticului literar stă pricipiul pe baza căruia acolo unde se produce ceva apare imediat și cel care să analizeze opera pe baza unor concepte proprietare. Mai departe, urmând aceiași cale, putem atribui activității de audit diverse tipologii în funcție de domeniul de aplicare. Dacă la început era cunoscut auditul financiar (doar de curând sub această denumire) astăzi avem de a face cu audituri de sistem, performanță, IT, informațional, mediu, calitate, chiar și responsabilitate socială, lista putând continua pe pagini.

Să analizăm legăturile create până la acest moment. Primordială este legătura față de “produs”. Funcție de poziția față de producător distingem audit intern și audit extern. Atribuind auditului intern sarcina de a verifica toate procesele din cadrul producătorului ce-i mai rămâne auditorului extern de făcut?  Așa că auditul extern și-a trasat să verifice toate procesele externe inclusiv auditul intern. Dar nu inseamnă aceasta o dublare de sarcini.

Acum să privim din alt punct de vedere. Producătorul știe de această legătură cu auditul. Are nevoie producătorul de această legătură. Mie teamă că nu are nevoie. Este evident că auditul apare numai în prezența proceselor de producție. Dacă nu faci nimic cu siguranță că poate apare cineva să te întrebe de ce stai dar acest fapt se numește control. Acest prim control determină modul de tratare. Dacă stai controlul nu face nimic, eventual revine la un anumit interval. Dar dacă faci ceva, adică ai încput procese de producție, vine controlul constată că nu stai și se dă alarma. Imediat se deschide posibilitatea formării legăturii mai sus menționate. NU este scopul acestui post să analizăm celelalte legături care se crează.

Să recapitulăm. Până în acest moment avem un producător de care depinde procesul de producție, de care depinde în continuare ca și existentă auditul.

Hits: 0

0